agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-29 | |
îți ridicaseși mâinile și urlai ca apucatul: stop! stop! oprește! ce face? ce face?
de când urcase mă privise cu un aer de superioritate. nici măcar nu salutase. așteptase să-l salut eu. mda [25]. să vedem cum te descurci. lucrurile miros rău de la plecare când ți se cere un act, nu-l ai la îndemână, îți desfaci centura, cotrobăi prin geanta aruncată pe bancheta din spate, îți tremură mâinile. apoi te liniștești, mașina pornește ușor. parcă-i mai bine. a doua la dreapta. e 16:40 asfaltul se topește sub soarele rânced, palmele îmi asudă fricile. pe stradă se înghesuie liniar mașinile oprite pe stânga, pe dreapta. ținem linia întreruptă. îl văd. în sinea mea îmi zic: ce dobitoci! l-au întors. am drum cu prioritate - așa mi-au zis toți [și tavi] . mă apropii. mașina se oprește brusc. mă întreabă: pe-ăsta nu l-ai vazut? același ton. ba da, demult. îndrug o explicație scurtă. ce mama măsii se întamplă aici? alte întrebări scuipate flegmatic din gâtlejul lui frumos bronzat, decorat cu lanțuri ce-i întregesc statutul. răspund scurt. piciorul stâng îmi sare ritmic. încerc să-l controlez. virăm dreapta. în față se lăfăie fobia. mișcările devin automatisme slabe, necoapte. sub impulsul unui singur gând lipit strașnic de centrii mei motrici drumul își urmează nestingherit ruta. no sight, no judge. un instinct deviant pune ștampila. the end. după un moment de întuneric, de pauză în memorie, mașina tâșnește zgomotos, apoi își reintră lin pe traseu. așa da, așa știu, așa îmi place. chiar dacă realizez că totu-i pierdut, redevin eu. la câteva sute de metri oprim. îmi ține un discurs scurt și la obiect. scrie niște numere pe foaia aia de care credea el că mi-e frică. bălmăjește ceva despre prima impresie și-mi înmânează chestia aia verde. nu-l vreau. conștientizez dezastrul. dar tot nu-l vreau. încerc să formulez niște scuze - știu că e în van. spectacolul s-a încheiat. huuu. alți actori urcă pe scenă. dar eu nu eram așa sau poate eu sunt chiar așa, doar ca e imposibil încă să accept. cobor. mă priveai întrebător chiar dacă știai de mult răspunsul. ți-am arătat chestia aia verde. show must go on
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate