Mă-ntreb uneori cât poate fi de dură,imprecisă,încâlcită,viața noastra...
Uneori nu mai înțeleg nimic,totul pare atât de complicat și aiurea,totul pare atât de plin de viață,apoi atât de sec,de limitat,de redus,atâta tăcere,atâta suferință...pace din nou...
Liniște...dar pentru o perioadă scurtă,pentru un timp scurt,cât a trage o gură de aer proaspăt,a respira înainte de a-ncepe din nou totul,de a intra din nou la fund în apa când rece,când caldă,adânc ,tot mai adânc,încercând parcă să atingi fundul suferinței,să te lovești cu capul de ascuțimea durerii,să sângerezi pâna nu mai poți,dar să nu mori...să revii la suprafața pentru încă o gura de aer...
Mă-ntreb uneori...de ce?