Odată puteam să întind o mână și să mângâi,
să miros libertatea unui asasin
și să fac parte din
filmul ce rulează în ochii fiecărui trecător.
Acum nu pot nici măcar să văd clar,
pot doar să simt durerea tuturor.
Prin vene aud tic-tac,
timpul se scurge,
o eroare
în minte am frânturi din viitor.


În acest corp confuz,
îmi îmbătrânesc: speranțele, iluziile și visele.
Un corp unde spațiile goale sunt negre.