continui să mă ratez consecvent

filozofic vorbind moartea e numai una
întreruptă iată de prezent
un fel de cădere adâncă în mine prin mine
și un salt la fel de bizar
spre nonsens
atunci când depășesc ultima condiție din suflet pentru că sufletul însuși nu știe despre el mai nimic

când plouă mi se îmbibă în minte amintiri de toamnă
așa cum trăiesc pe o insulă când e soare
pentru că spațiul mă atrage în ceea ce eu nu pot fi

continui să mă ratez cu tot viitorul despre care credeam altceva
și toți cei care se culcau în el ca într-un pat moale
viitorul spuneau ei este cel care poate spune
ei nu
azi spun eu
neputincios sunt cu tot ceea ce vine
din și spre mine sau din și spre el

pot să scriu multe despre gara în care cobor sau din care urc
mi-e totuna
am învățat oamenii
chipurile lor
mâinile lor
acest șir nesfârșit de impresii și clipe lungi de o dureroasă indiferență

să revin
la sentimentul sublim de ratare
ca ultimă referință a vieții în care mă aflu
obsedat de prezent ca un vampir de gâtul venos

așa devorez eu această cădere cu voluptate și mândrie

pentru că viața mea e
o pungă de semințe
în mâinile jegoase ale muncitorilor
pentru că eu țin o carte pe genunchi în timp ce ei se întreabă
despre când le va crește salariul

pentru că sufletul meu
se izbește de sodome și gomore
și nu moare
deși e pierdut și scheletic
în timp ce sufletul lor arde
eretici naivi
pe un rug fără flăcări


continui să mă defăt în această ratare
atrofiind simțurile
de la estetic până la moral
rămâne numai certitudinea morții
fără durerea de a mă naște iar