agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-27 | |
nu știu cât de mult l-am iubit pe tata
era toamnă și mult frig în ochii lui strălucea ceva nedefinit o rătăcire o căutare ceva care să-l ajute suficient încât să mă poată atinge și privi încontinuu... ce mult semănăm noi doi mi-a zis trecându-și privirea peste umărul sprijinit de nucul uscat ce încă mai ascundea lavița din curte pe care se așeza bunica și-mi tricota ciorapi pentru iarnă nu înțelegeam foarte bine momentul în care devenise purtător de senzații deseori mergea lângă mine și nu-mi spunea nimic ba uneori rostogolea câte-o înjurătură sub limbă și atât până într-o zi când s-a oprit la ieșirea din sat să-și mai tragă sufletul cocoțat pe o piatră de moară scoasă din iaz m-a privit lung și-a pipăit buzunarul în care se afla tabachera cu câteva "naționale" a scos-o și din câteva încercări i-a deschis capacul a proptit-o de genunchi dar tremura firimiturile de tutun i se strecurau printre degetele noduroase gândul îi fugea aiurea mi-a prins umărul bărbătește dar nu mi-a vorbit privirea lui îmi străbătea întreg corpul era prima dată când mă simțeam important sprijinit de umărul meu s-a ridicat și am pornit spre casă tăceam amândoi de parcă așteptam să se întâmple ceva rău număram în gând până la zece apoi reveneam cu privirea peste degetele între care ținea foarte strâns țigara ajunși în fața casei și-a dus latul mâinii la tâmplă ca pe un salut marinăresc a privit undeva departe apoi mi-a șoptit la ureche vezi băiete la noapte va fi lună plină și Nero o să latre întruna dar ție să nu-ți fie teamă ești mare și să nu uiți că-n lumea asta există binele și răul nașterea și moartea ca doi frați gemeni și doar unul te însoțește mereu dar și acela până la un punct... oricum n-ai cum să înțelegi uite cum se întunecă... l-am privit și atunci mi-am amintit de o altă noapte în care bunica înainte de culcare a scos un cearșaf alb din dulap și l-a așezat pe căpătâiul patului pe urmă a chemat-o pe mama și a sărutat-o pe frunte era multă liniște de undeva din depărtare venea un scheunat de câine am dat fuga și mi-am lipit obrazul de burta mamei imi era cald așa-mi amintesc dimineața am deschis ușa am intrat să mă privesc în oglinda atârnată de cuiul de sub icoana cu Isus dar în locul oglinzii era un ștergar bunica plecase așa mi-a spus mama la capătul curții erau câteva femei care vorbeau în șoaptă și Nero mârâia cu botul așezat peste labe întins peste mine aburul scurta capătul cerului în clipele acelea am tăcut ca tata aș fi vrut să-l prind de umăr bărbătește
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate