agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-28 | |
'jump' strigă Abdulah
un pas înainte cădere în gol pielea tresare la îmbrățișarea translucidă a apei/ un potpuriu de bule răcoarea umedă inundă ființa de jos în sus ajunge la tîmple/ penetrează neopreonul pătrunde în urechi trompa lui Eustachio negociază cu succes diferențele de presiune acum timpanele recunosc ușor foșnetul scoicilor în nisip și setea ritmică a plămînilor deasupra marea își închide încet trapa de lumină soarele, un boț de ceară topită se diluează continuu/ ca mierea în ceai sub mine adîncul lansează o ceremonie salină a descendenței spirala gravitației e blîndă, mă ia de mînă/ mă conduce lin înspre neant algele părului mîngîie fața gleznele camuflate în gumă flexibilă schițează pașii unui balet în 'slow-motion' ultima rază solară se îneacă uitîndu-se după mine culoarea dispare, pupilele întunecă treptat ochii sînt un caracter-gri într-un 'film noir' cilindrul apasă între omoplați/ abisul strînge pieptul ca o realitate pentru o clipă cît veșnicia/ susul și josul se amestecă într-un fel de alba-neagra brațele zvîcnesc din umeri, mîinile caută inima se zbate în timpane '3+2 = 5 = truth' aerul desprins din alveole lansează baloane subacvatice le privesc oarecum distrată, m-aș înălța cu ele înspre normal însă verticala mea se îndreaptă spre străfunduri calmul revine aproape de finalul privirii adîncul prinde contur o umbră se ivește din podeaua mării, crește ia forma unui monstru marin adormit, inofensiv, imens: SS Thistlegorm masca îmi ascunde uimirea înmănușate degetele se apropie cu sfială sa nu trezească trecutul mă încumet atingerea e moale haina de alge (ultima generație) acoperă cu solemnitate rugina adunată de peste cinci decenii cu epava de mînă, plutesc mă legăn în tangaj (tangoul mării al cărui ritm îl urmezi fără a face nici un efort) cer telepatic permisiunea de a păstra imagini pe retină tăcerea Ei este afirmativă în jur crustaceele, la început speriate, ies din cochilii se apropie, îmi studiază echipamentul se întreabă dacă am suprafețe poroase/ propice cohabitării ori dacă sînt dispusă în a deveni/ un nou model de coral în următorii zeci de ani peștii trec pe lîngă mine indiferenți, respectînd o oarecare distanță îmi cunosc bine specia și de ce e capabilă cadranul ceasului se luminează numere digitale apar valoarea lor înseamnă ceva timpul capătă un fel de importanță vitală rațiunea năpădește creierul sinapsele se aglomerează cu întrebări tehnice cît mai am? cît aer? cîte minute? cîte respirații? apoi O privesc... 'cum se spune la revedere fără cuvinte?' buzele încleștate pe regulator sînt neputincioase ochii îi aruncă un ultim mesaj Ea înțelege/ I s-au facut atîtea destăinuiri mute algele mi se agață de privire/ ori părul? fruntea se înalță, caută cerul ascensiunea e un drum abrupt apa împinge, bulele de aer se măresc, niște mingi n-am voie să mă ridic mai repede ca ele costumul este invadat de furnici invizibile urechile pocnesc în decompresie Marea Roșie își deschide trapa lumina pătrunde, soarele orbește, gura respinge cauciucul A E R plămînii se inundă cu el o mînă întinsă/ mă agăț cu putere trupul se desprinde cu greu smuls din îmbrățișarea valurilor 'Alhamdulillah!' primul zîmbet terestru Abdulah!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate