ce viață frumoasă am,iubito,
decând te-am cunoscut!
e frumos! e feeric!
mă rătăcesc zâmbind
în glugile fraților
de la sfânta treime,
din jobene de ciocli
scot iepuri cu ochii roșii
ce-mi zâmbesc cu tandrețea
tigrilor flămânzi,
heruvimi îmi zboară- mprejur
zdrobindu-și micile cranii
de geamurile tramvaielor...
e frumos! e feeric!
nimic nu-mi mai doresc!
a, ar mai fi ceva.
să trăim împreună
magicul trai.
să simți și tu
cât e de frumos!
cât e de feeric!