la mine în suflet sunt un oaspete frecvent.un veteran hoț al casei.
seară de seară mai fur câte un diamant și-l lustruiesc pe alocuri.
ieri... pitisem ștrengărește pantoful roșu din piele de lup cu care cutreierasem lumea ta .
era cam decolorat... purpura de damasc scăpăra spre un brun una cu pământul.
„o pată de sânge prelinsă pe cord îl va înviora” mi-am zis.
și țuști în sân înainte să mă vadă stăpâna.
îmi alint pantoful, îi surâd, îl mângâi...
era scâlciat pe margini. zâmbesc... „câte seri am dansat zorba cu el
dragostea de abanos și tabloul albastru”
o zgârietură pe vârf, mai știi când am fugit pe faleză de frica coșmarului colorat cu adrenalină, m-am împiedecat de umărul tău și glasul tău s-a ascuns în mine?”
avea și tocul uzat de cât am fugit după nadir și nu am mai prins răsăritul de mare.
era rece și alunecos ca un șarpe ispititor.rup o bucată de inimă din seashoturile păstrate cu sfințenie melancolică și-l ascund în ea, îi cânt : „the only one who can ever reach me...the only boy who can ever teach me” remember janis? dansează... timid în palmele mele. îmi amintește de mine strânsă toată ghem în dimineața brațelor tale.încă mai am pe buze gustul de tabac și minune de când m-ai aruncat în inima soarelui.
îl netezesc de praf și pulbere din prezent și suflu peste pielea ridată nisip magic :
”pe unde a atins nisipul picioarele lui pe acolo să-ți porți pingelele !”
își întoarce talpa rosă până la carne în care se încrustase biletul tău de plecare: „nu te-am mai trezit dormeai ca un nouraș de rățușcă! te iubesc m (adică puiul tău) vin la...” restul era spălat cu ploaie de noiembrie.
strâng hârtia între pleoape, soarele meu negru și marea aurie le înghesui în pantof apoi îl ascund din nou în piept.
pantoful se zbate, are povești de spus, are dor de ducă și miros de piele neatinsă...
cu o ultimă sforțare își scoate capul din celulă ajunge lângă bosforul tău îl miroase tandru mormăie ceva despre amintire apoi fuge în urechea dreaptă.
”ce culoare ai vrea să fii?” mă întreabă.
știm amândoi cât de verde sunt vara, dar pantoful întreabă în neștire.
îl trimit înapoi în lumea ta să caute răspunsuri...