agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2049 .



Fiecare cu lupta lui
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Chitaristul ]

2008-10-27  |     | 



Fiecare cu lupta lui

După ce am luat medicamentele, micul dejun și am băut cafeaua, m-am îmbrăcat pentru stradă și împreună cu soția am plecat să votăm. Amândoi am căzut de acord să votăm partidul... Votul este secret, așa că nu vă spun.
După ce ne-am exercitat acest drept constituțional, drumurile noastre s-au despărțit, nevastă-mea s-a dus să cumpere „de-ale gurii” iar eu am plecat la „moșie”. Dacă ați vedea locul căruia, eu, îi spun moșie, v-ar apuca râsul - un wc-u, un garaj, o încăpere de 1,60 m/ 1,60 m, căreia îi spun „la baraca”, în care țin uneltele agricole, sapă, lopată, greblă, coasă etc, etc și un solar. Tocmai mă aflam în baracă, când am auzit o voce de femeie, care mă striga: Domnu’ Sandu! Domnu’ Sandu! Din baracă am răspuns tare, răspicat: Da! Am ieșit și l-am văzut pe fratele meu, Cucu, împreună cu fiica sa, Adriana, venind spre mine râzând. Am râs și eu, eu pentru că nu i-am recunoscut vocea, el pentru că a crezut că i-am recunoscut-o. Ne-am salutat, am pupat nepoata - este în clasa a doua, cumințică și frumușică. Când era mică era o „nebună”.
Împreună am mers sub cireș, este foarte mare, anul acesta nu prea a făcut cireșe, credeam că n-o să adun nici, așa, de poftă. Cum spuneam, am mers sub cireș și ne-am apucat să adunăm cireșe de pe crengile la care ajungeam. Cucu, s-a mai urcat și pe un scaun. Am cules cam o jumătate de kg. pe care ei le-au mâncat cu o poftă nebună. Ne-am așezat la o masă de voiaj, pe scaune tot de voiaj și în timp ce ei mâncau cireșe, discutam banalități. La un moment dat, Cucu, m-a întrebat dacă s-au editat cele două cărți pentru copii: „Lunile anului” și „Prietenii mei dragi”, versurile îmi aparțin. Era interesat pentru că, Luminița, soția lui și mama, Adrianei, a făcut grafica la ambele cărți. N-am putut să mai păstrez secretul și i-am arătat cărțile. A fost impresionat, a pus mâna pe telefon și a sunat-o pe Luminița, mi-a dat mie telefonul și după ce i-am spus toate cele... mi-a spus să dau câte o carte cu autograf fiicei ei, și de asemeni câte o carte cu autograf, nepoatei ei și în același timp strănepoata mea, Daria.
Este 1 iunie, ziua copilului, mă bucur că am dat cărți speciale, unor copii speciali, chiar de ziua lor.
După plecarea nepoatei și a fratelui, văzând că graurii fac ravagii în cireș, m-am apucat să culeg cireșe.
În timp ce reprezentanții partidelor se luptă între ei, pentru putere, eu mă lupt cu graurii, pentru cireșe.
Fiecare cu lupta lui!

1.06.2008. Alex Vâlcu

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!