Nu știu să vorbesc despre lucrurile care îmi trec de multe ori prin cap ca un tren printr-o haltă obscură,însă încerc măcar să scriu despre ele atunci când reușesc să le prind în vreo plasă a minții, sau atunci când trenul mă anunță arareori că se apropie de peron.

Important este ca acolo unde nemaiducându-te altădată, precm și în oamenii pe care îi vezi pentru prima oară, să cauți mai ales părțile bune, sau pe acelea de care ai tu nevoie ca să devii mai bun; cu celelalte încearcă să fii mai îngăduitor și mai puțin aspru,în calitate de oaspete.

De multe ori poezia iubirii este ca o ploaie de alese așchii adunate din jurul grenadei sub formă de inimă...ce nu mai încăpea sub propria piele.

"Silogismele amărăciunii" de Cioran pe dulăpiorul din baie...o altcumva de justificare a fiziologicului cotidian.

Flirtul prin condensarea și spiritul lui viu îmi place să-l asemăn haikuului. Ambele sunt prin excelență esențe și preludii ale comunicării; primul este o "esență extinsă" și totodată pregătitoare și germinatoare a frumoaselor furtuni ce vor ca să-l urmeze, al doilea e perla ce rămâne după terminarea furtunii și retragerea temporară a nisipului .