Faptul în sine mi s-a părut în acel moment de neuitat și asta nu numai pentru memoria de scurtă durată . Fără să vreau, gândul mă ducea văzând aceaste imagini, la cuvintele (de un curaj pe care doar iubirea ți-l poate da) inegalabilului comentator sportiv Cristian Þopescu: “ Dacă Dumnezeu ar mai da o poruncă, aceea ar fi să iubim caii ”.
Am simțit atunci că acea imagine mi s-a gravat direct pe învelișul nevăzut al sufletului; pentru că simțeam că e mai inuman și mai înjositor decât atunci când vezi oameni sau animale așteptând lângă pubele să vină cineva cu resturi de hrană.
Și mă gândeam fără să vreau la un client vechi al tomberoanelor vecinătății pe care îl botezam în gând "îngerul de plastic" și pe care îl vedeam ades, cu aerul său boem- professional, așteptând “marfă proaspătă” așezat pe un scăunel pliant. Asta, probabil, fiindcă deprinsese dureri reumatice în timpul exercițiului funcțiunii din ghenă.
Nici urșii carpatini nu mă impresionase așa de tare, văzându-i la televizor cum mâncau din gunoaiele de sub Tâmpa, deoarece prea semănau cu omul: lacomi, amatori de pleașcă și curioși să răscolească prin resturile vieții altora!
Nu știu ce poate fi mai dezolant decât să vezi un cal mâncând de la tomberoane!
Dar calul, nobilulul animal, pe a cărei spinare s-au clădit imperii și a cărei aleasă înfățișare și personalitate a marcat fundamental pictori ca Gericault sau Delacroix (sau de ce nu Marcel Chirnoagă!), calul mâncând, cu capul băgat în mizera pubelă, din resturi de pepene sau mușcând dintr-un covrig ascuns în molozul aruncat printre resturi slinoase, calul acela cu capul și coada pline de scaieți era o rană acută, măcar a memoriei privirii dacă nu a cotidianului peisaj socio-urban, socio- uman, sau cum naiba i-o mai fi zicând!
Și vă asigur că nu mânca jar, dintr-o tipsie de crăișor, calul nostru!

Mă consolează doar gândul că un distins iubitor și desenator de cai și nu în ultimul rând un trăitor și locuitor al lumii noastre artistice nu locuiește la mine în cartier și mă rog să nu fi putut vedea vreodată aceste imagini, atât de golite de amintirea umanității lor.