Valoarea unei opere nu are întotdeauna de a face cu valoarea umană a creatorului ei, oricât s-ar strădui unii să-și justifice prin aceasta "dejecțiile comportamentale" și labilitățile decizionale, mai presus decât ale oricărui învățăcel machiavelic; un mare artist nu trebuie să fie moral...doar opera contează!...parcă-l aud pe "musiu" gândind justificativ cu glasul tare. Nu degeaba, bulversantul și demitizantul critic literar Eugen Negrici, glisând pe unsoarea acestei axiome, îl îndemna într-un interviu din Observatorul Cultural pe Ovidiu Șimonca: recitiți "Săptămâna Nebunilor" și veți fi uimiți ce carte a scris acest personaj odios, inventatorul turnătoriei pe față...s-ar zice că e o situație paradoxală. O carte foarte bună, "Săptămâna Nebunilor", a fost scrisă de un individ care a făcut atâta rău literaturii române, încât în 1990 au fost voci în Facultatea de Litere care cereau izgonirea lui Eugen Barbu din programa universitară".
Cu atât mai mult apare discutabil și adevărul spuselor unui asemenea creator mai sus citat: opera cu adevărul și cu morala nu sunt obligatoriu și congruente (poate că opera îi absoarbe valoarea umană, dacă a mai rămas ceva în urma actului creator și autodevorator...sâc!)Pe mine personal m-au marcat doar personalitățile artistice generoase în comportament și reținute în orgoliu excesiv uman și exclusiv lezant, pe care am avut norocul să le întâlnesc într-o serie de evenimente și întâmplări artistice irepetabile, așa cum ar trebui să rămână mulți din cei atinși de aripa creației.