Gândurile mele sunt cuvinte nerostite ce stau agățate de o margine de vis, o margine de care cu greu se pot desprinde! Gândurile mele au cântec de dor, au dragostea-n ele, au dorul ce cheamă din nemărginita depărtare. Cuvintele mele, scoase din gânduri neînțelese sunt mângâierea ce se vrea simțită în vers de iubire, în alinare și tandrețe.
Nori negri se-nvolbură peste sufletul meu și tristeți adânci sunt venite de departe. Trimite-mi păsările tale, gânduri - mângâieri cu aripi ce spre alte zări să mă poarte și să-mi aducă vindecare...iar dorurilor, alinare.
Mă-ndrept către tine să-ți prind dintre gânduri cuvintele care știu să aducă un zâmbet dulce din suflet desprins. Îndrept înspre tine pe aripi de păsări tăcute, cuvinte din suflet ce-așteaptă firava lumină din suflet, să-ți fie deschisă. Ajută-mă să pot să pătrund acolo unde din gând de iubire, ies cuvinte cu iz de migdală și ți-aduc cu bucurie, petale de cântec în unduiri de valuri aprinse.
Lipește-mă de inima ta, privește câtă candoare se află în gândul de ieri, în visul de azi! Îndreaptă-ți căldura ochilor spre mine, ajută-mă ca din aripi să iau puterea pe care o simt în adâncul sufletului și ocrotește-mi chipul cel întristat de gânduri cuvinte...de gânduri de vis.