eu
cu-ale mele m-aș risipi
în două jumătăți de culori umbrite simetric
la fiecare atingere
m-aș risipi ca fumul pe hogeacuri turbate de foame
și frig
m-aș risipi mai mult uimită
de sufletul făcut ghem în stomac
în încercarea de a ajunge la înălțimea ochilor tăi
iubindu-te
m-aș risipi și a doua oară
în aceleași poezii împroșcate cu păcate blonde
extrem de importante
eu
cu-ale mele m-aș risipi
aproape goală
ca toamna prin frunze ce le mătură vântul
pentru că nimeni nu aparține nimănui
pentru că sufletul
e doar un gol
făcut ghem
în stomac