agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1749 .



Strada singurătății
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Foll moon ]

2008-12-07  |     | 



E seară. La fel ca-n alte seri, mă plimb pe strada Singurătății. Aici, e atât de pustiu...deși, din când în când, se aude ecoul altor pași, la fel de singuri, ca ai mei. Se-aud de departe, apoi mai aproape, (nu știu de ce, atunci inima mea începe să bată cu putere), până mă ajung, apoi mă depășesc și ecoul lor se aude iarăși din ce în ce mai departe și mai încet, la fel ca inima mea.
Aseară ploua. Poate că mai erau pași pe strada Singurătății, dar nu i-am mai auzit din cauza ploii. Și totuși, părea că cineva mă striga. Sau cel puțin, striga un nume...oare să mă fi strigat pe mine? Strada părea atât de pustie...și ploaia alunga ultimii singuratici. Am încetinit pașii. Desigur, nu aveam ce să caut la acea oră, prin ploaie, pe strada Singurătății, dar...mi se făcuse lehamite de mine însămi și de singurătatea mea. Ce dacă ploua afară, oricum, măcar așa nu voi risca să mă vadă cineva, vreun prădător al sufletelor singure.
Vocea, a strigat din nou...era oare numele meu, era altul? Dar sunt atât de singură!!! Dacă mă strigă pe mine? Brusc, m-am oprit...m-am întors, am privit în urmă și aceeași voce din umbră, din ploaie și din noapte mi-a șoptit dezamăgit:
- Mă scuzați, v-am confundat cu altcineva...!
N-am răspuns nimic, oare ce puteam spune? Că m-a găsit doar pe mine acolo, printre alte sute și mii de astfel de străduțe? Probabil, s-a rătăcit.
M-am întors acasă cu ploaia în suflet și pe trup și nu am vrut să plâng. Plânsese destul cerul, pentru mine.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!