În data de 22.nov.2008 scriam despre o teamă, o reacție față de manipularea la care suntem expuși.M-a surprins parerea unui cititor care m-a întrebat:- te-ai apucat de literatuă SF? Atunci am înțeles că e foarte posibil ca ideile mele să se piardă în forma textelor,frământările ori simplele mele păreri în ceea ce privește mediul să rămână neînțelese datorita dorinței mele de a îmbina emoția cu rațiunea, arta cu filosofia...fără a avea pretenția că aș fi reușit vreuna dintre toate acestea.
Am perceput mereu acest site ca fiind locul în care pot să-mi expun gândurile fără să risc o expunere a intimității, convins fiind că cititorii sunt pur cititori, oameni care nu te judecă, ci doar, cel mult apreciază.
Nu știu dacă gândurile ce urmează sunt în ton cu ceea ce se doreste siteul acesta, dar eu le voi supune atenției voastre cu încrederea că vor fi acceptate ca atare și deci, le voi da curs fără a ezita în ceea ce privește forma, fără să mai ascund mesaje printre rânduri pentru că azi am senzația că suntem tot mai aproape de a rămâne veșnic prizonierii CUPOLEI.

***

Un guvernant bun este acela care reușește să nu se desprindă de nevoile individului în confruntarea sa cu multitudinea de probleme complexe cu caracter general.În acest sens, fiece guvernant ar trebui să citească măcar o petiție în fiecare zi, să acorde audiențe măcar o zi din săptămână, să coboare în mulțime măcar o dată în fiecare lună.Altfel acesta își pierde scopul.

***

Să veghem ca nu care cumva în numele binelui națiunii, aceia care proclamă acest bine, să devină creția propriilor neînțelegeri cu privire la libertatea cetățenului.
Să nu fim liniștiți atunci când ni se propun alianțe puternice în numele interesului național pentru că, concentrarea puterii în mâinile acelorași oameni reprezintă pericolul cel mai mare în ceea ce privește libertatea unei societăți. Pactul politic între drepta și sânga, între plus și minus, între pozitiv și negativ...sau oricum i-am spune, nu reprezintă altceva decât un model de concentrare a puterii, dincolo de care nu va mai exista nici o opoziție, nici măcar formală.Pactul politic în condițiile în care trecem printr-o perioadă în care se prevăd surse de finanțare semnificative, nu reprezintă altceva decât o acceptare tacită a blatului cu direcție spre o concentrare, pe lângă cea politică, și a puterii economice în mâinile acelorași oameni.Iar în momentul în care acest lucru se va întâmpla Cupola se va închide, individul rămânând victima propriei ignoranțe, nepriceperi ori neglijențe.

Menirea principală a Statului este aceea de a veghea la libertatea indivizilor, libertatea cuvântului, religiei și a gândirii. Prin ceea ce noi numim Executiv, Statul intervine în apărarea legii și ordinii, pune în aplicare contracte private, crează piețe concurențiale. Dacă e să analizăm în sens invers, vom concluziona ca într-un model în care puterea și opoziția se unesc *la putere*, piața concurențială va funcționa doar teoretic, căci în practică regulile jocului vor fi încălcate fiind acoperite de cercul larg al intereselor puterii, în timp ce vocile plăpânde ale unei opoziții desființate ori poate gura căscată a celor care azi privesc într-o muțenie de neînțeles, vor fi în van.
Fără o piață concurențială este ușor de înțeles ce se va întâmpla în ceea ce privește aplicarea contractelor private, către cine vor fi direcționate, care vor fi profiturile, care va fi eficiența acestora ori care vor fi garanțiile...
Având în vedere acest scenariu ne putem imagina care va fi sensul legii sau al ordinii, pentru că acolo unde pluralitatea nu există cel mai probabil se naște dictatura.

Eu cred ca în România zilelor noastre a concentra puterea în modele necontrolabile, în condițiile în care clasa politică nu a dat dovadă nicidecum de vreo decență, ori maturitate, este un pas total greșit ale cărui consecințe vor fi regretate de înșiși creatorii acestui model.

Însă regretul lor nu va fi și singura tragedie!