dușmanul meu este timpul rămas în picioare
în patul meu plânge pe sânii mei
se sprijină pe colțul buzelor ce vorbesc în tăcere
sărută glezna legată până la os

brățări cu zdrăngănele multe
imită sunetul ploii
ca pe un cântec de leagăn
cu nume mai lung decât anotimpul în care am îmbătrânit subit

la țărmurile eufratului se sfârșește magia
dinlăuntrul meu se strecoară
ca o pisică pe nume dafina cea dintâi
aceeași de fiecare zi în care există ceva gol și ceva plin

diminețile mă desprind ca o umbră firavă
de bătrânul adam - suflet rătăcit -
o să rămân amintire cu lanț de buzunar și
frumusețea unui manechin în vitrină