Cei-mai bătrâni își aduc aminte și povestesc. Dar cine să le asculte poveștile de pe vremea lui Pasvante ? Cine mai este interesat de ce a fost, de exemplu, în 1944 ? Că au intrat rușii în țară și au făcut prăpăd cu toate că, nu cu mult timp înainte, ne-am dat de partea lor. Cu acest dat este o întreagă poveste pe care puțini au înțeles-o atunci, și mult mai puțini cei de astăzi. Și nici n-ar putea tinerii, din niște povești spuse, să realizeze ce s-a întâmplat atunci, cum fugeau prin sate fetele să se ascundă strigând din răsputeri: vin rușii…, vin rușii! Niciunul , dintre cei de astăzi, nu mai simte, prin nimic, ce i s-a întâmplat artistului adulat de o întreagă țară, acel Vasilache, care a cântat pe scenă, crezându-se încă într-o țară liberă: „ rău a fost cu vazist das dar mai rău cu davai ceas.” A fost împușcat fără nicio judecată și fără să i se facă nicio dreptate post mortem. Par a fi niște povești nerealiste atunci când cineva își mai aduce aminte și spune, cum în plină pace soldații sovietici umblau beți prin orașele patriei iar autohtonii se fereau cât puteau din calea lor.
Câți dintre cei de astăzi, acum oameni maturi sau bătrâni, nu mai vorbesc de tineri, își mai aduc aminte de lecțiile de istorie în care se vorbea despre „Problema orientală”? Ar trebui să-și aducă aminte că în urma războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII și XIX rușii, dar și austriecii, luau de la Imperiul Otoman teritorii care de fapt nu aparțineau acestuia ci Þărilor române. Puțini mai știu că în 1812 rușii au cucerit o parte a Moldovei și că numai datorită invaziei lui Napoleon în Rusia aceștia a fost opriți în a cucerii toată Moldova și Þara Românească. Nu-și mai aduce aproape nimeni aminte despre aceste lecții. Fie că le-a fost lene să le învețe fie că le-au uitat imediat după ce au luat notă de trecere.
Cine își mai aduce aminte că țarii roșii din Kremlin au vrut să ne cucerească definitiv, odată pentru totdeauna, punându-ne să învățăm limba rusă, cântând și buchisând fel de fel de texte prin care era preamărit Tătucul despre care spuneau că este geniu și generalisim și învățător al popoarelor. Am uita toate acestea sau nu le-am știut niciodată. Nu știm, poate, nici ce a dat bun omenirii marele popor din răsărit : Ana Karenin, Război și pace, Frații Kamarazov, Înger și Demon, Balșoi Teatăr și multe, multe altele.
Ceea ce n-au reușit prin forța armelor sau prin ideologia ce-au încercat să ne-o bage cu pâlnia în cap, speră acum domnul Putin, care cu toate că nu mai este președinte dar ține încă bine hățurile în mână, să realizeze prin închiderea robinetului de la conducta de gaze. Speră pentru că știe că nici un părinte nu va admite ca fiii și fiicele sale, nici un bunic nu va fi de acord ca nepoții și nepoatele lui, să degere și să moară de frig.
Reuși-va oare? Să sperăm că nu! Dar asta nu depinde direct de noi ci de cei ce ni i-am ales să ne fie în frunte.
Ori poate ne va ajuta Dumnezeu dându-ne o vreme blândă, acum în iarnă, și aducând o primăvară timpurie cu bâzâit de albine printre flori?
Dar vor mai veni ierni