agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-10 | |
în călcâie goale merg pe sticlă spartă
cu degetele goale sparg sticla dreaptă din fața-mi mi-e frig și tremur în corpu-mi de faianță și rece e faianța pe unde cu degetele goale calc capuri moi de ghiocei și îi prefac în sticlă spartă în călcăie goale merg pe sticlă spartă bucătăria asta îmi dă senzații tari O, Nietzsche... de ce ea e podul și nu rușinea în fața maimuței? în călcâie goale merg pe sticla spartă e timp de-atunci, e vreme sticla însă tot spartă rămâne popoare ucid dumnezeul și îl masturbează și din semina lui își construiesc viței de aur beau sânge ei și nu se mai satură casa de nebuni deja a încercat să fugă să construim oare podul spre supremul? nervosul pod de oameni tot mai liberi și singuri nu de oameni de un om de ea e joaca lirica e moartă moșneagul cel cu barbă albă din energie pură de mult și el... noi suntem dumnezeii. ea este dumnezeul... noi suntem lumea noi suntem părțile noi suntem calea noi suntem podul cum de ei nu înțeleg? li-i mai ușor oare? da e corect adevar nu e sunt cioburi sparte de sticlă în călcâie goale merg pe sticlă spartă se face cald mai bine noaptea-i pe sfârșite O, Nietzsche... tu sărmanul eu nu o să număr minutele îmi mulțumești? pentru ce? Taci! te rog Taci! de ce îți bați joc de mine? ce ți-am făcut rău? se reîncepe... ... simt sub talpe cioburi moi de sticlă un yog ofensat a rămas privindu-mă cum moi se fac cioburile de sticlă sub călcâiele mele goale prea patetic de ajuns cartușile au fost schimbate intenția literară e prea vădită ar trebui o literatură nouă O, Nietzsche... tu doar mă știi... =) [animalic] muzica sferelor o să ne salveze pentru perioade nedeterminate de timp alchimiștii o să se mire de aurul nostru de sfârșit de zi de august de pe piele păr și soare buruienile înalte o să ne îngroape în cimitirul lor precum au îngropat sutele de morminte uitate de vreme coca-cola narcomani și industrie ... râurile de metal nu o să ne dea voie să trecem peste poate că e mai bine dumnezeul meu-eu crede așa pe al meu precis că nu-l ucideți precum robinson nu a putut să-l câștige pe al lui vineri aici nu puteți aveți mâini scurte nu-l mai găsiți așa ușor pe troțki Ha-ha! v-ați prins! sunt mai sus mă piș jos și-s bucuros și-s lună și-s soare și-s eu Ha-ha! eu merg pe cioburi moi de sticlă în călcâie goale vă las în urmă în urmă și zbor și sunt liber Ha-ha! sunt liber de voi! sunt liber! mă uit la voi de pe pod și-mi vine-a râde Ha-ha! sunt sus! și nu-s icarul vostru! eu sunt icarul propriu! mișei și urâciuni! mă bucur sincer umplu mă fac iar cald și bine când mă uit iar la voi iar voi râdeți de mine! Ha-ha! v-ați prins! și gata nu mai puteți fugi! ... eu calc pe sticlă spartă în călcâie goale și nu mă tem eu joc sunt plin în jocul meu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate