încă trei secunde și vă iau calculatoarele

trei...

în ceața de lapte a ninsorii
urmele se întețesc
dacă fiecare fulg de nea ar fi o literă
am păși din roman în roman
cum călcăm în viață

doi...

pe acoperișul școlii doi corbi
mănâncă zăpadă
poate doar două bucăți de cărbune
ce trasează două căi, două zboruri
în cenușa omătului

unu...

închid toate ferestrele, ochii,
un bulgăre ca o ghemuire de ape venită din nowhere
ridic gheata, plec capul,
monitorul se stinge

zero-
ninsoarea a paralizat odată cu timpul