PRAG

Toamnă albastră pe buze moarte de iubită
În umbrele tăcerii privegheam în doi
Pe voaluri sepulcrale de tămâie
Ne răsădeam clipirea orelor din noi
Și-ți căutam genunchii aspri-n părul ploii
Scurtând din pragul vrăjilor bunicii Mătrăguna
În tine eram doi , ne surâdeam întruna
Și ne grăiam în numere iubirea
Zburdam ca mieii sub zăplaz de nopți
Rugam porumbii casei să ne-arunce
Din penele zincate , lumină peste porți