cel mai înalt lucru pe care l-am făcut
a fost să cobor...

am ales o umbră a idealurilor și mi-am lipit-o în frunte
ca pe un stigmat al dimineții
iar umbra asta plină de cocoloașe mi s-a plimbat pe trup
în degetele de la picioare
dincolo de plictis când
mi-a decupat o semilună în sternul albastru

a mușcat din măduva-mi acrișoară - pe gustul multora-
și a cuprins-o greața
(independent de noi)

acum
măduva mea se chircește de frig
privind în semilună diminețile adamice
căci fruntea mea e goală
de umbra ce mi-a locuit și despuiat sufletul
în fața lumii

acum
sunt mică