agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 833 .



Cândva,acum nu mai am
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [SaySomething ]

2009-02-02  |     | 



ard în mine toate cele pământene și-apuse vecinice gânduri ascunse
în mine și-n tot ce simt acum am un singur suflu de ascuns
ce-am să strecor printre ruini eu un biet scriitor
mă nasc și mă ascund printre mii de vrafuri undelemn mister
în cine am să mă ascund când veșnicia mă va cuceri nestingherit
în mine și-n șoapte de biet bătrân,iscusit cuvânt

iubeam un strop de rouă de pastă azi mă cunosc un munte de cremene în mii de colțuri prea bătrâne

în mii de șoapte surde de cuvinte mute eu scriu zeflemitor de nebunie cruntă
același mit undelemn pentru sacru și nestingher bătrân din criptă frântă
în cavou,acoperit de umbre mute
m-am îndrăgostit și eu cândva de cele nestemate și nestinghere voci de argint
le scriam scrisori și bilețele de amor efemer
le ascundeam în cosițe numai galbeni strălucitori
cumpăram mătase scumpe pentru al lor trup
și mă-mbătam cu dulceața lor de prune
mă-ndrăgostisem de-un cearceaf,acum mi-e dor să-l mai simt
am îmbătrânit printre ruini,printre suflete de noapte și doar atât
nu am știut să-mi păstrez soață lângă mine
decât dorințe și trupuri frânte


azi,mă privesc în oglindă - și văd cum peste mine au trecut toate timpurile
nu mai sunt la fel de tânăr și de nebun în mine
port în mână un toiag în care-mi sprijin bătrânețile uscate
în care-mi las uneori singura putere ce-o mai am în mine
ultimul suflu de iubire cruntă
am iubit efemer de tăcut o femeie cu gust de alun
și cu aromă de trandafir blând
o iubeam să fiu păcat de neînteles,dar am lăsato întinsă pe-un divan
și-n brațe am cuprins prea multe perle
și-acum îmi blestem zilele ca și-un nebun
în loc să am la gât un diamant scump
n-am decât dureri de cap - nopți afumate
și stricate trecute prin mine

an de an mă uit în oglindă și răsfoiesc în fila din mine
calendarul îl notez zi de zi cu funingine
că poate poate vor mai scăpăra și alte cuvinte
nu trup de vară cu meri nucșoară
nu cosițe de-argint cu buze de snopi
nu pălmi fine cu zbărcituri în pod de copil minune
doar ea
un dor imens mă cutremura
gândindu-mă la ce am avut cândva
căndva,acum nu mai am

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!