Instantaneu surprins în Leidse Sq. – Amsterdam, într-o seară ca oricare alta. „vedetele” noastre de carton reșapat, supermediatizate în show-biz-ul românesc de producăcătorii cu urechi din același lemn prelucrat, ar putea face un efort să-și recicleze bin ignoranța-gratuitatea, urmând un simplu curs de stradă într-un oraș civilizat, în care ar putea avea șansa să întâlnească artiști adevărați, cu studii serioase, care nici măcar așa n-au loc pe scenă de concurența acerbă la nivel box-office real, nu contrafăcut ca la noi. Absenteismul obiectivității, păcăleala din interese pur comerciale, vânzarea și vânzoleala prostiei sub formă de produs artistic muzical rom-arta-stai-că-vine și a specimenelor aferente, mediatizarea inculturii de către ipochimene mai vinovate chiar decât flașnetele defecte pedalate la intoxicare, sunt tot atâtea motive pentru care „surdul” n-aude, dar le potrivește... în studiouri amatoricești, din nefericire: prost, aritmic, (afon bonus) și bolnav.
Până una-alta, acustica străzii aici în Amsterdam e, se pare, mai bună:
„I feel good” la propriu și la figurat.