Vreau să-mi desferec porțile
către cerul albastru
el,să se culce lângă sufletul meu
la umbra pădurilor mele adânci
răcorit...topit
sub clopotul cald al sânilor mei
crăpând de miresme vulgare
asculți simfonia sângelui în clocot
tumult ce doare plăcut
să uiți tot, murind pentru ieri
născut doar în secunda de-acum.
Mi-am desferecat porțile
să pot iubi albastru
pe ogorul abia încolțit.