Iau gândurile somn
în spatele-ncovoiat de visuri și visări
urc fără-ntrebare muntele tău
drept în posesie
într-un pact tacit, gânduri amestecate
cu eu și tine
dor,
dorință,
încins,
salivă-n prelingere
din creștet, până în vârful tangibil al mersului
locuri nelăsate-n uitare
îmbrăcăm pielea găinii
fior dus în uitarea de sine, de noi
alunecată-n adâncul învolburat de focuri
foc celest dăruit doar ție
alunec,
mă-mbăt,
respir lăuntrul tău
încins ca roata-n foc
și mă topesc nebun în toate celulele tale
ritmic,fără greșeală
zvâcnire simpatică a două coloane înt-una
spirală verde spre infinitul evoluat
amprenta unui arbore genealogic
loc tumultos, centrul vital al lumii.