stăteam atârnați de-un nor
tu îmi desenai în palmă
o căsuță de turtă dulce
cu șemineu și ferestre de dantelă
asta se întâmpla,
desigur,
în realitate
ca și istoria de ieri
cu omul acela de zăpadă
care avea o pălărie fermecată
din care ieșeau fluturi
și striga unui pian
care trecea strada într-un picior
să-și pună mai multe haine
pe lumina asta


două păpuși defecte
alcătuiau o îndoială
privind posibilitatea
unui transfer de certitudine
între inimile noastre