Cad pietre din tăcerile dintre noi
Și mi-e tot mai frig în așteptare,
Te privesc și văd păduri prăbușindu-se
De pe coaste bătute de un soare ruginiu
Te ascult și aud cascade izbind maluri fragile
Și mi-e tot mai frig în mine...
Cad sub sălcii pletoase și mă ridici,
Nu văd stelele de nori și tu mi le aduci
Și taci...și taci...și taci...
Și eu plâng sub cerul prea albastru
Și tu îmi ștergi lacrimile și zâmbești
Zâmbești unei imagini de dincolo de timpuri
Și taci...și mi-e frig cu tine...
Și taci...și mi-e frig...
Și taci...