Pășesc, aproape de cuvinte
Mă învârtesc pe vârfuri încet
Și mă cuprinde o tristețe
Ce mă strigă din umbre reci.

Întreaga zare se preschimbă
Și roșul soare
Își schimbă-nfățișarea
Și astrele își sting lumina
Și se pierd în neagra zare.

Depărtarea devine clipă
Clipa devine moment
Momentul devine secundă
Și secunda devine "sergent".

Și toate au devenit grele
Și toate au devenit de neclintit
Și noaptea e umbra rece
ÃŽntr-un labirint inchis.

Ce este inima și sufletul
Ce este rațiunea și zâmbetul
Ce sunt amintirile plăcute
Rămase, undeva în urmă.