agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-01 | |
își întoarce privirea spre mine,
se uită țintă în ochii mei, momentul durează o eternitate. s-a uitat dintr-un motiv anume? am deranjat-o cu ceva și acum mă mustră ? a observat că din toți ochii , ai ei mă neliniștesc cel mai mult? oare simte și ea ca și mine chemarea pe care o simt eu față de ea? privirea să fie preludiul? confirmarea că nu mă înșel, că pot să mă apropii mai mult de ea, mai mult decât ar fi normal? e privirea ei un vino încoace? dar e atât de serioasă în privirea ei, ochii atât de limpezi ma fac sa mă întreb: nu cumva nu e în dezacord cu mn sau poate nu arăt prea bine? poate se uită la mine pentru că ar vrea sa-mi reproșeze ceva? dar de ce nu îmi spune, nu are curaj? sau poate o degust în așa fel încât privirea îi spune că nu are rost să se complice? de un lucru pot fi sigur eu unul sunt captivat de privirea ei mă simt un străin față de mine nu mă recunosc inima se alertează de la o singură privire, oare ce s-ar întâmpla dacă i-aș vorbi? sau dacă, o , nu, dacă aș săruta-o? dacă i-aș strânge mâna ? dacă aș strânge-o în brațe și i-aș spune , o , nu dacă i-aș spune ca o iubesc? oare m-ar lăsa să mă apropii de ea? dacă m-ar lăsa , dacă m-ar lasa fără sa-mi reproșeze nimic, dacă m-ar lăsa să vb cu ea și dacă mi-ar zâmbi aș fi sigur ca e un sentiment reciproc. mă apropii , încerc să par normal dar surpriză: mă întreabă ea pe mine ba chiar îmi zâmbește oare a fost cineva mai fericit ca mine? continui o discuție banală pregătit să mă apropii și mai mult de ea și cand voi fi destul de aproape cu privirea pierdută în ochii ei să o sărut. mă bâlbii de vreo două ori dar mă corectez imediat gândurile îmi fug nu pot să mă concentrez dar rezist și mă apropii destul de mult, ea se descurcă foarte bine , parcă ar duce discuția de una singură eu nu fac altceva decât să aprob aproape monosilabic nu-mi pot da nici o explicație , poate fetele își stăpânesc emoțiile mai bine dar ce să vezi, când eram mai fericit vine unul și o sărută iar ea cu ambele mâini se încolăcește de gâtul lui parcă ne mai vroind să-le dea pace acelor buze... care nu sunt ale mele. atât de penibil ma simt, mă înfurii, plec cât mai repede uit să-i spun la revedere plec, doar asta vreau m-am înșelat atât de mult..
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate