Azi-noapte mi-am sorbit nodul din gât
in spatele unei stele după care
se lustruise praful.
Am cules în urechi necredința,
nu puteam să- mi mai ridic genunchii la gură
să le mușc suspansul definitiv.

Câteva clipe de beznă sunt suficiente,
Acum zâmbesc rătăcirilor prin viața proprie.

Vine vremea să-ți porți grija de tine
în buzunare cât mai strâmte,
de care să- ți atârni sonorul unui clopot.
La final , ai șansa, ca bruma de avere
să- ncapă dincolo de ușa desenată
clar, în fruntea ta.