Cuvântul Tău
cel atotputernic
a pornit din Înalturi
ca o lumină mare
spre poporul Tău, care
chemându-L, ai dorit
să-L prea mărești
și să-L călăuzești
spre cele Cerești.

Minunate lucruri
pentru ei, ai făcut
lumină mare
nestricăcioasă,
ei au văzut
și au cunoscut.

În loc de întuneric,
ai dat în drumul lor
stâlp de nor arzător,
care să-i îndrume
în acea călătorie
plină de bucurie.

Însă, cu o mânie neîndurată
tot așa pe potrivnicii lui
și pe Faraon
aspru i-ai pedepsit
stihiile, asupra lor au năvălit
că astfel îi umbrea
o noapte grea
când, pe loc,
vedeniile unor întâmplări
neașteptate
de tot ce a fost mai rău
dintr-odată au avut parte.

Și de frică se topeau
ochii își închideau
prăpădul să nu vadă
trimis de Dumnezeu
să-i piardă.

Că în noaptea
înfricoșătoare
arătându-se lor
o învâlvorare
de semne prevestitoare
risipiți au fost
și înspăimântați
de năluciri tulburați
de spaime care
îi înfricoșau
de zgomotele care
răsunau
în adăposturile în care
ei se închideau.

Aci se vătămau
și se zbăteau
îngroziți de pocite arătări
aci mureau de frica
din inimile lor
căci o groază
îi apucară
neașteptată
și aspră se dădu sentința
de Dreapta Judecată.

Și cum răutatea inimii
plină de temere
se știe vinovată
e de sine însăși mustrată.
Căzând vlăguiți
chinuiți, pedepsiți
închiși
ca într-o închisoare
fără zăvoare
îndură această
nenorocire
fără scăpare.

Și precum pe potrivnici
Doamne, Tu i-a pedepsit
tot așa, chemându-ne
pe noi, « popor ales »
ne-ai preamărit.

Și din multa Ta bunătate
ai dat nouă
Har, Pace, Iubire
“Sfântă Împlinire”.
Slavă Þie Doamne
Laudă și Mărire.

(Inspirație din Înț, lui Solomon)