Eram fugiti pe-o insula pustie,
Eram flamanzi doar sau hamesiti sau goi
Pe cand fluida lava cenusie
Facea amestec din nisip si noi: noroi...


Și am cazut in visul cel mai tainic cu putinta,
Ca intr-o amfora de-argila ordinara,
Unde vedeam deasupra singura dorinta:
De-a pregati din valuri cate-o scara...

In care tu sa fi fost planta si eu treapta
Si-apoi s-o rasucesti sau sa o-ndoi

În asa fel ca soarele sa cada

De pe o parte drept in ochii nostri goi...