M-am scaldat in apa marii de clestar
Ce-mi mangaia ochii inocenti
Cu lacrimile de cristale
Ce-mi atingeau buzele insetate.
Simteam atingerea mainilor tale,
Ca nisipul fin, ce corpu-mi mangaia...
Mi-am pierdut speranta
Purtata pe aripile unui porumbel alb
Fara a cunoaste ziua cand se-ntoarce la mine;
A disparut in calatoria lui cu aripile
Din ce in ce mai frante
De sagetile inghetate ale vorbelor tale,
Ce i le raneau...
Azi a ramas in urma
Doar speranta inmarmurita de iubirea ce a fost candva...
Si astfel se scufunda,
Uitat in ceata densa a amintirilor
Purtate pe valurile marii de clestar.