DAN IONESCU, Vis Visus sau forța visului.
Poeme, cu un Cuvânt înainte de Dan Cristea. Craiova,
Editura Scrisul Românesc, 2008, 104 pagini.
Aflat la a cincea apariție editorială, girat – încă de la
debut – de autoritatea critică a lui Dan Cristea, Dan
Ionescu se prezintă – și de această dată – cititorilor ca
un poet foarte matur, convingător mai ales prin poezia de
idei pe care o practică, indiferent dacă sursa inspirației
sale se află în propria biografie, în lumea fascinantă a
bibliotecii (cel mai adesea), în texte biblice de maximă
semnificație, în aliajul (atât de viu) între vis și realitate.
„Important, / – spune poetul – pentru a gusta fericirea
fără margini a stării de vis, / este să nu imporți geometria
lumii reale / în spațiul oniric“ (protecție absolut necesară).
Deloc întâmplător se fac referiri în texte la Gorgias
Leontinul (485–376 î.Hr.), autor al unui tratat filozofic,
Despre natură, Aristip din Cyrene (435–355 î.Hr.), discipol
al ui Socrate, preocupat de etică și de mulțumirea sufletească,
Titus Lucretius Carus (95–55 î. Hr.9, autorul
cunoscutului poem filozofic De rerum natura de care se
apropie nu numai prin preocuparea de a alcătui un discurs
al esențelor din lucruri, dar și prin stilul limpede, echilibrat,
armonios, contaminat de lectura textelor clasice până
într-atât încât „între vis și limbaj / nu va exista vreo
nepotrivire“. Între toate, confruntarea decisivă pare să fie
aceea dintre limitat și ilimitat. Astfel, o limită ar fi propriul
corp material care „asimilează prin simțuri aspectul“, apoi
limita relațiilor care, odată ce se lasă definite, se opun
armoniei născute din dragoste, gândul / rațiunea ca limită
în calea VISULUI creator, cu „riscul de a rămâne în pragul
tainei“; zădărnicia „însăși e limita dorinței”, iar destinul –
ultima limită ce se încearcă a fi descifrată. E o poezie
grea de sensuri, dar nu mai puțin elaborată de un creator
experimentat și perfecționist. În poemele inspirate din
copilăria și tinerețea sa accentele elegiace sunt suficient
de apăsate, ceea ce nu exclude caracterul explicit de
meditație filozofică și pasiune erotică, ce îmbracă uneori
forma dramatică a rolurilor, constituindu-se ca o lirică a
măștilor, cu folosirea firească a simbolurilor și a sugestiei
muzicale, transparența imaginilor, limbajul de aleasă
noblețe și sobrietate.

Dinu Mirea, în revista Pro-Saeculum, Nr. 2 / 2009