Te iubesc.
Dar nu o fac pentru că nu am altă alternativă, nu o fac pentru că viața îmi e zdruncinată și chiar nu o fac pentru că așa mi se cere. Iți iubesc respirația și tăcerea, albastrul și ruga. Iți iubesc lacrimile și rănile.
Ai fi putut să te odihnești în plecările mele, ai fi putut să renunți la mine astăzi, ai fi putut să mă nimicești, dar ai tăcut. Ai tăcut în dragoste și nu am înțeles.
Iți iubesc ochii, iubesc lumina lor și privirea ta. Când durerea îmi este grea îți iubesc ochii la maxim, când nu mai pot să respir îmi zâmbești și chipul tău îmi capătă conturul vieții. Te voi iubi nu pentru un mâine, ci te iubesc pentru acum.
În pașii ce îmi vor urma acestui azi, nu-ți cer indulgențe, nu-ți cer nimicirea nimănui, ci iți cer iubire.