Duminica Mariei Egipteanca, a-5-a săptămână din post.

Cred cu certitudine
că, o astfel de experiență unică
trăită de Maria Egipteanca, ne obligă
la un anumit comportament
asupra lucrurilor noastre în care azi trăim.
Prezența lui Dumnezeu, în sufletul său
atât de vie și copleșitoare
alungă din conștiința sa
orice gânduri murdare.

Subtil, s-a dovedit a fi
acea ființă nepământeană
stăpânită de mult har.
Când se ruga, emana
ca niște raze de lumină
ce penetra în jur
acea forță și energie fenomenală.

Când Bătrânul Părinte Zosima
În hățișul pustiei a întâlnit-o
Un leu drept sfetnic îl avea
Și ca un înger o slujea.
- Dă-mi... rogu-te „ Ava”...
haina ta, sunt goală
și nu pot să stau, așa, în fața ta.
Iar când, împreună s-au rugat
Maria, ca la un metru spre înalt
cu trupul ei, firav, s-a ridicat.

Impactul vizual
cu acea ființă nepământeană
s-a dovedit a se întreba Zosima
dacă, ce vedea erau reale
sau dacă... nu visa
fiindcă, perceptele rațiunii
nu se mai încadra
în marjele cunoașterii științifice actuale.

Întreaga lui ființă se umpluse
până la refuz, de acea impresie fără egal
parcă de față aflând
o indescriptibilă frumusețe
din altă lume, privind
vedea până și aerul „vibrând”
în jurul trupului ei.
Acea misterioasă vibrație
emana căldura
Chipul Celui ce o creease.

Omul, care și-a pierdut virtuțile
cu o extraordinară rapiditate
să încerce printr-un egal efort
să se depășească
și să obțină "lepdarea de sine"
ceea ce lui Dumnezeu îi place :
smerenia, credința,
entuziasmul, răbdarea, umilința
bucuria mărturisirii, erudiția,
blândețea, curajul și noblețea,
dragostea față de semeni
intensa lui trăire spirituală.
Iar dorința s-o înalțe
spre trezirea conștiinței
din această cumplită somnolență
la o orientare benefică, salvatoare.