agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-13 | |
o să învingem mi-a spus
mi-a legat cămașa de forță coridorul lung se termina cu o fereastră plină de liniște acolo puii decapitați își strânseseră fulgii pe umeri și străluceau era mult până la margine era un cer o lumină oarbă multe vieți puse la uscat indivizi îngrămădiți pe la colțuri morfolind lenjerie murdară și slăbănoagele ore de meditație luminate de șocuri electrice spasme chicoteli toate își frecau satisfăcute în aer miile de piciorușe emițând cu pocnet scurt lumini de un albastru intermitent simțeam orașul se apropia mârâind imens ca sub microscop pe străzi gândurile adormiților deveniseră uriașe roteau în mijlocul intersecțiilor fragmente de realitate ei le numeau vise de aproape atât de aproape se vedea clar erau găuri negre în care dispăreau toate sensurile culorile orașul traversa prevăzuta noapte alb-negru era o poză învechită ruptă în punctele circulate nu plec nu plec aici mă simt în siguranță în camera asta sunt o intersecție importantă oamenii albi mă traversează cu toate acele cu toate farurile aprinse ca pe noaptea cea mai din gură cuvintele îmi ies fuioare de ceață mă risipesc mă adun mă iubesc aici sunt esența fumegarea mulțimii de arderi interne între timp totul e între orașul sparge ferestrele năvălește în mine ca o apă saturată de fierîntâmplări sirena salvării cântă un cântec vrăjit ademenește moartea în trup și râd îmi curg lacrimile de bucurie lavaj gastric poate și atropină cât se chinuie ei cât se chinuie să rămân scuip râzând știu deja o să se termine și o să înceapă timpul care se întoarce pe partea cealaltă timpul în care el îmi spune o să învin gem & îmi strânge cămașa de forță se așează tăcut lângă mine și despicăm aerul nopții cu priviri atente ca niște guri de mitralieră
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate