pre-le-me.

Din 5 aprilie până astăzi mă chinuie o greață continuă. Se întâmplă cu mine atunci când trebuie să scriu și nu vreau. Până la urmă, oricât aș sublima, inconștientul meu mă pune la treabă. Îmi trimite atâtea coșmaruri, încât nu mai am de ales și spun, ok, vreau să dorm. Deci scriu.

înainte însă țin să îi mulțumesc lui Petru Teodor. pentru susținere, catalizare și ajutor. :)

le-me.

Ce am la dispoziție pentru a intra într-un joc pe cât de periculos, pe atât de interesant?

Datele problemei.
1. Am mesajul de pe facebook, data de 6 aprilie, când așteptam cu toții rezultatele și speram din tot sufletul ca cel puțin să nu depășească prognozele exit-pollurilor.

2. Apoi am analizele blogurilor, de exemplu www.analizemd.blogspot.com sau badin.ro sau altele, de pe care am preluat tot felul de informații. Nu mă refer la bloguri sau site-uri care încearcă o interpretare personală a evenimentelor. Mă interesează doar nivelul de kilo- sau mega- biți de informație.

3. Am www.search.twitter.com și #pman

4. Știu câte ceva. Lucruri pe care nu o să le scriu, pentru că verificabilitatea lor ține de stări intime.

Să șerpuim povestea. Este una personală, poate interpretare pură. Joc al minții și al fustelor socratice. Fără pretenții la universalitate, adevăr. Doar poate către sens. Încerc să îmi pun niște întrebări. Și sper să faceți și voi asta cu mine împreună.

Ziua 1.
Era seară târziu. Ora șase, data șase. Luna a patra. Conform lui Pythagoras este o zi guvernată de începutul divin. Un pâlc de oameni în piață. Toate datele demonstrează un protest pașnic. Subliniez – protest, nu revolutie. Păstrez doar twitter din metaforă. Cuvântul revoluție, devine un slogan abia a doua zi. Oamenii se adună în pman, pun lumânări și aici începe sa aibă dreptate Gustav Le Bon, dar nu numai el. În spate, undeva în apropiere, stă Magnus Maximus Marcus. Cel care știe să transforme apa în aer, aerul în foc.

Incursiuni faptice. Natalia Morari susține că ea a început protestul și că nici măcar ea nu a înțeles că are puterea de a aduna atâta lume în pman. Doar că nimeni nu menționează că cei care au chemat la aprinderea lumânărilor sunt 5-6 ruși. Iar sus-numita Natalia nu este arestată, violată, maltrată, ci este judecată în libertate. Interesant. Asta se întâmplă în condițiile în care studenții mei au fost ridicați din cămine și au revenit plini de degete rupte, frică și tăcere. Să presupunem că autoritățile noastre înțeleg naivitatea fetei date afară din Rusia de oamenii lui Putin. Îmi permit să nu fiu la fel de naivă. Am tot dreptul.

Noaptea 1. Arestați. Bătuți. Violați. Morți aruncați în casa scărilor, în fața spitalului de urgență și în protbagaje ale jeep-urilor negre.

Ziua 2. Șapte aprilie. Add Pythagoras ar forma cifra doi. Deci și aici unitățile dialectice ar trebui să fie supuse raționalității. Dar cum este posibil ca președenția și parlamentul să fie devastate și niciun polițist să nu intervină așa cum era normal.
Europa tace, SUA tace, românii vorbesc. Apare cuvântul revoluție și din nou, oameni naivi care negociază cu polițiștii, pentru a alătura steagul UE și cel al României pe vârfurile și culmile statalității moldovenești.

Toată ziua twitter-ul urlă: luați televiziunea!!! Instalați sediul undeva!!! Faceți ceva!!! În acest timp la Chișinău se face ceva. Se planifică arestul lui Mocanu, Mătăsaru și State. Și al altor câtorva sute de oameni, dintre care 500 dispar fără urmă. Șșșștttttt! Despre asta nu se vorbește. Se tace. Magnus Marcus știe ce să facă.

Mai trebuie organizat un soi de protest-revoluție, pentru ca cei omorâți în noaptea dinainte să fie aruncați printre protestarii gălăgioși și beți.

Incursiuni faptice. Mi-l imaginez pe Glamour Mister Gabi Stati la coada măgarului lui Mătăsaru.

Liniște!!! Vă rog liniște! Nu auziți cum discută despre strategii, despre lovitură de stat și despre cum ar fi bine să îi dea jos pe comuniștii cei răi și urâcioși, după ce au devastat parlamentul și nu au instalat niciun comitet director al marii revoluții moldave? Eu îi aud. Iar Mocanu, cel care a fost consilier al lui Voronin, dar s-a trezit la timp, ținându-și ambii feciori în ambasada României în speranța că nu vor fi ex-trădați anchetatorilor RM, dansează cu ei în aceeași horă și strigă „Jos Comuniștii!!!”.

Combinația este făcută! Cărțile sunt măsluite și se începe partida cu un zâmbet perfid pe față! Un fiu bogat al unui tată bogat, care îl cam încurcă pe Tătuca-and-Son să își facă totalmente de cap în biznisul moldovenesc. Un fost consilier amenințat, cu tot cu fii. Șantajat și hărțuit este și acest deținător de măgar, ce merge prin Moldova și spune oamenilor că pot folosi metoda japoneză de management al resurselor umane (dacă nu îți place șeful, ai în pauza de masă paiața, cu chip de Voronin, în care poți bate cât vrei). Halal Ștab Major!

Aaaaaaaaaaa!!!!! Stați un pic. Mai este și opoziția. Ei o iau pe calea civilizată. Nu comentează, nu intervin. Ei analizează și pregătesc scrisori către Europa amuțită!

Iurop zice: voi aveți și opoziție acolo, în Moldova?

Marcus știe. Hai să arestăm câțiva neimportanți, pentru ca lumea să continue să iasă în stradă. Doar de o noapte mai avem nevoie.

Dar...

Ziua 3. Facebookul și alte rețele sociale, disponibile doar prin proxy-uri ne-molodvenești, urlă!!!! Nu mergeți în pman. Eu nu mă duc acolo. Și conștiința colectivă, plus încrederea moldovenilor în prieteni îi dau planul lui Marcus peste cap. Nici în 10 aprilie, nici mai târziu, morții nu pot fi ascunși. Deci… să începem să îi sinucidem! Sau și mai bine! Îl trezim pe Tătuca din somnul cel alcoolizat și îl învățăm, prima oară în viață, un discurs lacrimogeno-creștino-paștenesc, despre cum pot fi iertați tinerii care gândesc altfel.

Incursiuni faptice. Majoritatea celor care au ieșit din ghearele comisariatelor de poliție nu vorbesc despre ceea ce a fost acolo. Doar câțiva, mai nebuni și care, sper din tot sufletul, să nu fie sinuciși sau trimiși la munci silnice undeva. Pman e goală. Universitățile, căminele studențești și străzile din centru sunt pline de goange. Să nu iasă nimeni noaptea. Nici ziua. Toți culcați. E timpul dragostei de somn. De tăcere. De moarte.

Zilele 4, 5, 6 și nu mai contează numărul lor.
Twitterul urlă: Hei!!!!!!!!!!!!!! Basarabie trezită, ce faci? Iar ești flegmatică???????

Nu. Nu suntem.

Magnus Marcus știe ce face. Vrea alegeri anticipate. De data asta va lua 66 de mandate. Ca să nu mai conteze nimeni.

Cardinalul cântă de Paști.

di-le-me.

Pentru că îmi plac mai mult jocurile decât realitatea, mă întreb cum e Marc? De unde atâta genialitate? Și dacă o are, de ce nu știe despre tânărul blond. Și despre anul care va urma, despre toamnă. Sau dacă știe, de ce își acceptă soarta în halul în care o face. Sau a intrat în joc și îi place atât de mult că nu mai contează rezultatul.



Magnus Marcus, de ce nu a ieșit lumea în stradă pe 10? să fi fost pentru că 10 aprilie e 5, după Pythagoras?



post-le-me.

Nimic nu este ceea ce pare a fi.