In vacanta de Craciun, am mers cu clasa la un muzeu de pictura.
Dintre toate picturile, cea care m-a fermecat a fost pictata de Ion Nemes. Avea ca tema – primavara. La acel tablou m-au atras culorile vii care inveseleau atmosfera.
Cerul senin cu pete albe semana cu niste valuri cu spuma. Iarba verde parea atat de frageda si delicata, iar pe firele subtiri de iarba poposeau picaturi pure de roua. Pomii au flori multicolore, violet, alb, roz, albastru… Parca ai simti mirosul imbietor al bobocilor abia nascuti. Rasaritul este binevenit in natura, primul pas spre inaintare facandu-l soarele, care aduce cu el lumina, trezind vietuitoarele la viata. Pe ramurile unuia dintre pomi se zareste un cuib de randunele, care daca iti imaginezi le poti auzi glasciorul subtire si melodios. Nu in ultimul rand, daca priveai atent, puteai vedea o buburuza care tocmai ce s-a asezat pe un fir rece de iarba.
Cu gandul la acel tablou minunat de primavara, care m-a fascinate pe deplin, m-am trezit in viforul si ninsoarea de afara, care desgur nu-mi era tocmai pe plac.