agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-03 | |
Era o dimineațã liniștitã ca oricare. Razele soarelui se așterneau cãlduroase pe mesele din fața restaurantului. Toatã agitația de dimineațã se desfãșura mai departe nestingheritã. Aici, liniște poate prea multã liniște.
La una din mese se așezaserã doi tineri cu tunsoarea scurtã, alurã atleticã și costumație lejerã, sportivã. Pe masã, o cafea simplã, poate mult prea curatã la acea orã, fãrã țigãri. Totul se desfãșoarã într-un dialog comun. - Cum a fost ieri? - M-au alergat în disperare, am întâlnit douã echipe tinere ce jucau serios și a trebuit sã mã țin dupã ele, dar tu? - La fel doar cã eu am cam lipsit la ultimele antrenamente, așa cã a trebuit sã fluier mai des ca sã țin pasul cu ei! - Eu în schimb nu prea l-am folosit, mi-au dat un ceai de dimineațã de mi-am pierdut vocea și nu mai puteam sã fluier. - Cum s-a terminat? - Zero la zero, am anulat un gol fãrã sã vreau, mã aflam în fața porții pe traiectoria balonului și a ricoșat, dar la tine? - Rãu de tot, pe la sfârșit a început sã plouã cu sticle și scaune! - Cum așa? - Era doi la unu, pentru echipa gazdã și în ultimul minut am dat un un unsprezece metri în favoarea adversarilor și au înscris! - Și era? - Cine mai știe, mã aflam departe de acțiune, undeva în spatele apãrãrii și nu am vãzut unde a cãzut, doar cã l-am gãsit dupã aceea dincolo de linie, în careu; era sã-nghit și fluierul, cãlcasem într-o groapã! - Și ce ți-au zis antrenorii? - Cine ia mai vãzut la fațã de atunci cã au intrat toți pe teren, iar eu am sãrit gardul și am luat-o la fugã prin porumb; noroc cã era porumbul mare de mi-au pierdut urma, cât despre vestiare cine a mai ajuns acolo, am plecat așa cu ia-mã nene! La un momendat distracția le-a fost atrasã de autocarul unei echipe de fotbal ce se oprise în fața restaurantului. - Trebuie sã mã ascund, spuse unul dintre ei, le-am dat niște cartonașe roșii! - Și eu la fel spuse celãlalt și fugirã împreunã! Între timp, barmanul care-i vãzuse ieșii în grabã afarã strigând dupã ei de zor. - Domnilor, domnilor, cafeaua cine o plãtește? Dar ce te-ai gãsit, dispãruserã fãrã urmã.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate