RANILE MELE


Cateodata vreau sa ascult muzica,
Cateodata vreau sa plang fara sa ma vada nimeni,
fara sa-mi fac simtite altora lacrimile.
Cateodata ,imi vine sa tip pur simplu,
fara vreun motiv anume.
Dar de cele mai multe ori scriu,scriu
ranile mele.

Cateodata imi simt fata scaldata de o ploaie infernala,
cateodata simt vantul cum imi rasfira parul,
cum ma cearta,cum ma alinta . . .
si de multe ori simt secundele
ca niste ace in anii mei.

Cateodata rad fara masura,si cateodata
tacerea pune stapanire pe mine fara motiv.
Cateodata cuvintele nu-mi sant de ajuns,
iar de cele mai multe ori sant insignifiante.
Cateodata stapanirea de sine ma oglindeste,
iar alteori pasii mei ratacesc in nestire,
fara destinatie,in afara oricarui timp,
cautand ceva ,gesind ceva,neafland ceva:
ranile mele.

Cateodata talpile goale imi poarta condeiul
prea departe,spre prea tarziu,
intr-o ascendenta spre albastrul intens,
cateodata,talpile insangerate imi poarta penelul
mai aproape de devreme chiar,
intr-o distorsiune de lumini si intuneric,
intr-o obscuritate haotica:
ranile mele.

Cateodata nimic nu ma mira,
nici viata,nici moartea,nici gandul ,
nici cautarea,nici negasirea de nimic.
Alteori ma uimeste chiar persoana mea.
Cateodata,alerg mile departare si nu obosesc,
cateodata stau neclintita si munti de granit
ma obosesc la maxim respirand prezenta
si absenta lor.
Si cateodata ma inched in mine.
Cateodata . . .sant doar ranile mele.Nimic mai mult.
. . . Cateodata imi simt ca un fluture:
ranile mele.