ROSTIRE


Mi-a fost frica de mare,
si marea a tremurat.
Mi-a fost frica de inaltime,
si muntele s-a coborat.
Mi-a fost frica de nori,
si norii s-au destramat.
Mi-a fost frica de-o stea ce actualiza intr-o ordine imperfecta,
si-ntr-o noapte steaua s-a prabusit.
Mi-a fost teama de tunet,
si tunetul s-a distorsionat.
Mi-a fost frica necuvintele sa nu cuvanteze,
iar cuvintele s-au linistit.
Mi-a fost frica rostirea sa nu loveasca,
iar rostirea s-a dezlantuit.
Si aceasta este rostirea unui suflet neampacat!
Nu-mi mai este frica decat uneori:
de mare,cerul instelat si nori.

… Suflet ne`mpacat, fii boare,
inalta-te deasupra noptii
fii-i tu soare!