Duminica,
mă opream la biserică
să citesc icoane;
vedeam lumina ce se-nnalță,
cum fumegă fiecare păcat.

Rugămințile mele
veneau din suflet,
în flăcări intense
cu focul curat.

Ardeau necontenit
pe altarele vieții
și eu mă prăjeam
cu dor însetat.

Era singurul loc
unde mă simțeam în siguranță
și mă trezea
la realitate.