agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2749 .



jurnalul zilei de ieri
personale [ ]
uneori mi-aș dori să fiu câine

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [gabiu ]

2009-05-21  |     | 



a mai trecut o zi în care nu am simțit
niciun loc comod în mine
ea, cea fără nume,
ca o boală incurabilă
care te pândește
să te prindă cu garda jos
s-a instalat cum spuneam?
comod
peste tot, era loc, străvezie și mută
a cucerit fără luptă
un suflet demult gol.


încerc o transfuzie cu primăvară

ies, mă gândesc că e deja amiază
nu-mi mai știu vocea
merg în parc, da
mă așez pe o bancă
în jur oamenii
și-au scos câinii la plimbare
mă gândesc uneori că ar fi bine
să-mi iau și eu unul
deși ar fi probabil inutil, ar avea de suferit
eu nu pot avea grijă primăvara asta
nici măcar de mine
aud o voce blândă
întorc capul, o doamnă
își mângâie cățelușa
mă întristez și-mi amintesc destul de târziu de vocea mamei
aud cuvintele ei
dintr-o seară
o seară spre sfârșit
”hai, vino să te mai
strâng puțin în brațe
n-o să te mai iubească
nimeni cum te-am iubit eu”
de ce, mamă?
de ce nu m-a iubit niciun bărbat?

cineva cu un alt câine
se îndreaptă spre banca pe care stau
se așază
îl aud
Gilda!
o mângâie și îi vorbește atât de frumos
încât pentru o clipă îmi doresc
cu toată ființa
să fiu un câine
el, cel de lângă mine, un tip drăguț
m-ar întreba dacă mi-e foame
nu, n-am mâncat nimic de ieri de la prânz
am băut doar o cafea
nu mai zic cum a fost
că mă critică mihai c
oftez adânc
și nu am aer
în ultimul timp
mă ridic și, și peste umăr
în timp ce plec, îl mai privesc
pe bărbatul acela
îmi pare cunoscut…


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!