De ani buni marile Praznice creștine le petrec într-un, vorba poetului,:
„sat din margine de codru răsfirat sfios în vale”
……………………
N-am făcut excepție nici anul acesta de Înălțarea Domnului (Ispas). Astăzi, de dimineață, m-am îmbarcat, împreună cu nepotul preșcolar, în mașină și cu tot riscul ploii, ce se întrevedea, am pornit înspre acolo.
N-am regretat. Eu m-am bucurat mai mult de bucuria preșcolarului, iar el de ineditul spectacol. A avut ce vedea și auzi. Tinerii de la cei mai mici și până la juni și fete mari, grupați pe vârste, fete și băieți separați, îmbrăcați în frumoase costume populare, au dat ocol satului așa cum au făcut înaintea lor și alte zeci sau chiar sute de generații. Se opreau pe la troițe apoi le ocoleau, la fel și la răspântii de drumuri. Primii au fost juniorii de la grădiniță și din clasele I-IV. Fiecare era pe spinarea unui bidiviu, adică pe un băț ce închipuia calul nărăvaș, împodobit cu flori și clopoței. Au urmat fetițele. Apoi cai adevărați, împodobiți și ei, ce purtau călăreți adevărați. O cavalcadă pitorească, prilej oferit tinerilor băieți de a-și arăta măiestria în strunirea calului.
Grupul fetelor mari au încheiat ceremonia. Glasurile lor, pe o linie melodică simplă, spuneau un cântec vechi:
Sfântă cruce nu te duce
Oooo…
Sfântă cruce nu te duce
Că vin junii cu cai buni
Și fete mari cu cununi
Și bătrâni cu-nchinăciuni
Și preoți cu rugăciuni
…………………………..
Astăzi joi de dimineață
Mânecat-au mânecat
Fetele șoimanului
În câmpul Rusalimului
Să-ncerce grâne de-s bune
Ovezele de-s ovezite
Otăvile otăvite
………………………………

Ceremonialul acesta a fost precedat de un pelerinaj. Sătenii la ieșirea din biserică, cu preotul în frunte, s-au îndreptat spre centrul satului unde s-a făcut Sfințirea apei. N-am ajuns la acel moment și nici la serbarea școlară cu ocazia Zilei Eroilor. Dar știu, din alți ani, că școlarilor li se alătură bunice și bunici.
Mi-aduc aminte de minunata dicție a acestor „veterani” în recitarea unor poezii precum Peneș Curcanul, O scrisoare de la Muselim Selo, Rugămintea din urmă. Nu numai bunicii se mândresc cu nepoții ci și nepoții cu bunicii.
La întoarcere juniorul meu, tot vorbind despre ce a văzut, era cât pe ci să adoarmă în mașină.