Într-o dimineață scot la raport piticii șefi, flancul stâng și flancul drept.
- Permiteți să raportez piticii din stânga: au urechile tăiate, unghiile curate și scufiile apretate!
- Permiteți să raportez, piticii din dreapta: sunt cuminți, se spală pe dinți și ascultă de părinți!
- Bravo! Sclipuricii?
- Raportăm în cor: sclipuricii studiază cu spor de zor să devină licurici.
- Licuricii?
- Avem un licurici care a absolvit și s-a făcut pitici. Ceilalți treisute patruzecișinouă stau pe ouă, în curând vom avea treisute patruzeci și nouă de plicurici mici- mici.
- Hmm... Eu zic să numărați din nou. Între emisfere, pe coridor v-a rămas un cascador. Ce- o fi? Plicurici, sclipurici, licurici sau pitici?
- E prea ciufulici pentru un pitici, destul de prea înalt pentru celălalt, sclipurici- mușchetari cu ochelari n-avem, nu e avion deci, raportăm în cor, pare a fi un spion cu lornion.
- Vai, ce situație mai bine făceam insolație. Acum vor ști toți că am trei mii patru sute douăș’cinci de pitici peltici...
- Mă iertați, și șapte...
- E foarte clar, beți prea mult lapte! Poate a venit după idei.
- Raportăm în cor, niciuna n-a trecut în zbor deși noi ne străduim: aerisim, zugrăvim. A fost doar aia nițel răsuflată când ai pus muștar în salată.
- Șșșt... n-avem nevoie de propagandă tocmai acum că avem o iscoadă.
- Uf, nici mie nu-mi place salata dar de ce vorbiți în șoaptă, avem cumva o iscoadă?
- Nu încerca să ne induci în eroare suntem foarte atenți în apărare. Ai ieșit în plus la numărătoare.
- Hei! Nu se poate să nu vă amintiți, am jucat bambilici împreună o întreagă săptămână.
-Permiteți să raportez, piticii din dreapta l-au identificat imediat: e Zburătoru’, piticul cuminte a vrăjitorului Clujlandului, Doru.
- Permiteți să raportez, piticii din stânga și-au amintit, e Zburătoru’, piticul care n-a urcat în gondolă pentru că n-avea cupolă.
- Vai, ce situație mai bine făceam din nou insolație. Acum Doru va crede că l-am uitat ceea ce nu e adevărat. Dar spune-mi repede ce s-a întâmplat? Ai venit cu vreo furtună sau călare pe-o veste bună?
- Am prins o minifurtună la economic să nu depășesc sfertul academic dar cât ați vorbit de salată cred că deja am făcut-o lată. În mai puțin de trei ore Doru va fi un adolescent, absolvent cu accent.
- Sigur astăzi a fost ziua lui, a împlinit cinsprezece anișori. Eu cu piticii, sclipuricii, licuricii și priculicii l-am felicitat în cor cântându-i încetișor.
- Nu trebuia...
- Mi se pare mie sau ești cam obrăznicuț pentru un piticuț
- Uite, știi, Doru a hotărât, ca adolescent să fie mai circumspect. Vrea să-și pună piticuții într-o barcă cu motor și să îi trimită la ecuator sau poate mai departe, nu mai vrea să scrie lucruri demodate.
- E grav.
-Foarte grav. De aceea am venit până aici. Trebuie să-i spui câtă nevoie are de pitici. Trebuie să-i spui cum tu, o... hmm... zână destul de ... hmm...matură scoate treisutepatruzeciși nouă de pitici pe săptămână.
- Știu și eu? Poate că el are dreptate, poate circuitele mele sunt nițel demodate...
- Fără pitici nu se poate. Fiecare piticuț aduce o culoare, un zâmbet, o poveste depinde de-întâmplare.
- Vai, ce situație, mai bine făceam de trei ori insolație. Foarte bine, n-am încotro , luînd întregul în considerație o să fac această demonstrație. Scot povestea la tarabă, asta nu e o șagă!
- Și eu?
- Pe tine, te trimit cu furtuna de afară la clasa VIP să ajungi astă-seară. Îi dai Dorului trei mii patru sute douăș’cinci de pupici peltici plus unul mai mare de la o zână mereu datoare.
- Mă iertați. Și șapte...
- V-am spus eu, beți prea mult lapte!