ce-ar fi să arzi între două săruturi
să te împrăștii cenușă
o palmă de vânt să te-adune
între secunde albe concave
care să-ți devină urnă

ce-ar fi să te descompui
într-o efervescență carnală
pe care doar o ploaie de gând
să o stingă în esențe de cer
și să o aprindă în stele

ce-ar fi să rămâi doar privire
acest zbor de culori
dintr-un rogvaiv de iris
pe care vapori de trăiri și o rază de soare
să-l transforme curcubeu peste vise

ce-ar fi să mă învelești pentru totdeauna
cu catifeaua pielii tale
colocatari în aceeași epidermă
să transpirăm prin aceiași pori
și să sorbim aceleași senzații

ce-ar fi să... ne iubim?