nelipsit de la cină
am găsit ușa descuiată și am intrat
numai ochii nu ți-am putut vedea
pulbere fină pe degetele tale
zăboveau
roiuri de bărbați
luciri argintii deasupra
am așezat cu grijă foița umezită
de hârtie de filtru
apoi am fluierat încetișor
cât să ațâț depărtările
printre dinți
pentru om rău sau pentru pasăre
dincolo de pielea tăbăcită
slujitor tăcut lega cu șnur
subțire chip plăcut
se va prinde ceva până la ultima punte
mi-am zis recunoscător
și te-am căutat legată în inimă dar
plopii nu mai erau
uși pe care ies oameni
doar așchii înfipte în pământ
apoi au căzut și teii
cu degete de literați
mai mult decât orice ispită
florile din iarbă
și m-am oprit