răsucesc clipa asta pe degete ca pe o șuviță de păr
în timp ce ronțăi plictisită câteva regrete
la naiba ce-mi pasă ca n-ai mai venit
oricum ți-aș fi întors eu spatele
si crede-mă că ai fi avut ce să vezi
am îmbrăcat rochia roșie sumară
astfel încât mi-am expus toate calitățile
de ele se împiedică rând pe rând toți bărbații
cu priviri umede și mimică amuzantă
doar părul negru îmi trădează neliniștea
unduind adâncimi de-ntuneric
mistere pe care numai tu le-ai pătruns
stau singură picior peste picior
tocurile astea cui își înfig ascuțimea
în indiferența cu care mi-ai spus ‚poate vin’
dar voi uita strângerea asta de inimă
,vei uita’ îmi șoptește ginul din pahar
zâmbesc unui gând știut doar de mine
scot o țigară fină mentolată
un tânăr frumos se apropie încet
‚pot să-ți ofer un foc’
tresar și privesc ochii verzi ‚ai venit’